duminică, 25 decembrie 2011

Povestea mea despre iubire

Sunt Ela si am fost dependenta de iubire. Am fost dependenta de o relatie toxica care imi acaparase viata cu totul, fara sa imi ofere nimic in schimb. Nici macar bucuria de a ma afla intr-o relatie. Il iubeam si speram ca ne va fi mai bine, speram ca, intr-o zi, ma va iubi si el macar la jumatate din cat il iubeam eu. Credeam ca este iubire, dar era obsesie. Obsesia de a il repara, de a il face sa ma iubeasca asa cum aveam eu nevoie, cum imi doream, nu cum o facea el. Stiam ca merit, numai ca era necesar sa muncesc mai mult pentru a fi demna de iubirea lui. Stiam ca poate sa o faca, credeam in el, si eram dispusa sa astept oricat. Cu cat asteptam mai mult, cu atat era mai rau. Cu cat era mai rau, cu atat il iubeam mai mult.
A privi in fata adevarul era ca si cand mi-as fi despicat o rana si as fi turnat sare din belsug. Eram "bolnava" dar nu vroiam sa stiu. Nu vroiam sa accept realitatea. Nu vroiam sa accept ca acest barbat nu era ceea ce imi doream eu, nu era barbatul langa care mi-as fi dorit sa traiesc. Era iresponsabil, lipsit de empatie si de respect, lipsit pana si de deprinderea de a ma face sa ma simt femeie. Nu-mi oferea nici macar strictul necesar de tandrete. Nu impartasea cu mine nici macar bucuria revederii. Nimic! Era incapabil sa ma iubeasca! Dar il iubeam, sau asa credeam eu ca este dragostea. Si asta pana cand m-a inselat cu o nonsalanta demna de tot dispretul.
Care a fost reactia mea?
Mi-am cautat si mi-am gasit de nenumarate ori propria vina pentru care el m-a tradat. Si mi-am gasit-o. Si l-am inteles. Va dati seama unde m-a dus dependenta mea? Eram de vina pentru nefericirea lui si implicit pentru nefericirea mea. Eram vinovata pentru infidelitatea lui...Am vrut sa il iert, asa cum fac femeile. Dar n-am putut.
Corpul meu nu m-a lasat. Nu m-a lasat sa mai respir, sa mai dorm, sa mai mananc, sa mai traiesc sub acelasi acoperis cu omul pe care, credeam eu, il iubeam din toata inima. Corpul meu m-a salvat! M-a salvat de o iubire bolnava care ma nimicea in fiecare zi putin cate putin, imi ucidea visele si zambetul. M-a salvat de un barbat defect care avea nevoie de mine nu pentru ca ma iubea ci pentru ca ii faceam viata usoara, scutindu-l de toate grijile si responsabilitatile ce i se cuvin unui barbat intr-o relatie.
Regret ca nu m-a tradat mai devreme pentru a ma trezi, pentru a ma salva de la viata seaca si plina de nefericire pe care o duceam desi nu as fi recunoscut niciodata.
Am plecat si incet, incet, cu greu dar sigur, mi-am tratat dependenta de iubire.
Astazi sunt o alta femeie care iubeste un barbat demn de iubirea ei, un barbat deplin care nu are nevoie de reparatii. Astazi sunt fericita!

Oare cate dintre femei nu se regasesc in povestea Elei? Cate dintre femei nu traiesc povesti de dragoste de toata groaza si afirma ca-si iubesc partenerii? Unele constientizeaza ca este ceva in neregula, altele traiesc in orb.
Aceasta nu este iubire, iubirea nu iti poate face mai mult rau decat bine.
Atunci cand vorbim despre perseverenta unui anumit comportament, de obsesie si de pierderea controlului, atunci vorbim de dependenta.
Nevoia noastra de a iubi si de a fi iubite este absolut naturala, dar atunci cand aceasta nevoie iti acapareaza intreaga viata si te impiedica sa acorzi importanta si altor aspecte ale vietii tale, vorbim despre o dependenta de iubire.
Atunci cand relatia de iubire se caracterizeaza prin obsesie, compulsie, excese, dependenta, vorbim despre o iubire nesanatoasa care nu poate duce nicaieri, sau oricum nu acolo unde ne-am dori.
Spune-mi, tu ai iubit vreodata obsesiv? Cum te-ai vindecat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu